deadman s-a format în anul 2000 o datã cu Mako, aie şi Yukino, toţi foşti membrii ai formaţiei kein, alãturi de Toki de la Lamiel.
Primul concert al formaţiei deadman a avut loc la data de 6 ianuarie 2001 şi la 20 martie a urmat primul lor one-man show. Primul lor single intitulat Subliminal Effect a ieşit pe piaţã la 25 aprilie. Aceastã perioadã a marcat şi plecarea lui Yukino pentru a se alãtura formaţiei Gullet, poziţia sa fiind înlocuitã de Takamasa, fost membru al formaţiei Lady.
În mai deadman face un turneu cu MUCC. În august urmeazã cel de-al doilea single in media, care surprinde prin amploarea vocei lui Mako şi melodiile din ce in ce mai ritmate şi interesante. În noiembrie se lanseazã primul lor album Site of Scaffold, unul dintre cele mai bune albume indie al anului acela. Stilul schimbãtor al albumului, de la violent (Re:Make) la duios (Sakura to ame, Blue Page), pânã la transcendent ( Shikibetsu no Nai Kuukyo) şi obsedant ( Oboreru sakana), îl transformã într-o experienţã muzicalã de neuitat. Chiar dacã bassul nu este atãt de pregnant pe acest album, Takamasa devine mebru oficial al fomaţiei în februarie 2002 în timpul turneului <<: Deadman tell no tales :>>, descurcându-se de minune pe scenã.
Din aprilie pânã în mai 2002, deadman face un turneu alãturi de Blast, promovând astfel single-ul lor de colaborare Hirusagari no Jekyll to Hyde. Pe acest single formaţiile interpreteazã reciproc melodiile. deadman apar alãturi pe scena de Jinkaku Radio şi Fatima.
Din iunie pânã în septembrie cântã în patru spectacole diferite cu patru formaţii diverse ca stil: Merry, Nightmare,D’espairsRay şi Nookicky. Ca lider al formaţiei deadman, aie enunţã motivele sale pentru a cânta alãturi de fiecare dintre aceste trupe. aie avea legãturi amicale cu Nightmare iar Nookicky era o fomaţie complet diferitã de deadman. Credea cã un cuplu cu Merry va fi interesant pentru fani. El îşi dorise întotdeauna sã cânte alãturi de D’espairsRay dupã ce apãruse alãturi de ei la un eveniment mai mare.
Singura delectare muzicalã pe acest an rãmâne înregistrarea demo vândutã doar in cadrul concertelor: Kunô no naka no taegatai sonzai.
Timp de şase luni formaţia îşi continuã activitãţile underground lansând în martie 2003 cel de-al doilea album no alternativecu 14 melodii. Turneul lor Dark se desfãşoarã între luna martie şi aprilie. Maxi-single-ul Family este vândut doar în cadrul concertelor. Pe 23 decembrie cântã la BeautiFool’s Fest’03, eveniment enorm ce are loc în NK Bay Hall. Dupã aceasta Mako, alãturi de alţi vocalişti participanţi la festival, ajunge pe coperta revistei Fool’s Mate.
La sfãrşitul anului apare frumosul single amefuri no himawari.
Urmãtorul single Kafuka este distribuit din nou doar în cadrul spectacolelor din ianuarie şi februarie 2004. În februarie are loc încã un concert alãturi de D’espairsRay.
În prima jumãtate a anului organizeazã un show dedicat exclusiv membrilor fan-clubului lor fuzz şi lanseazã un mini-album 701125.Deadman se aflã în turneu din luna aprilie pânã în mai, turneu care poartã numele desert house. Pe 6 octombrie lanseazã pe piaţã °C, maxi-single care marcheazã primul videoclip al formaţiei degreeds centigrade, clip de o simplitate şi frumuseţe unicã, stil care se va menţine şi în puţinele clipuri care urmeazã.
La începutul anului 2005 urmeazã un şoc pentru fani. Takamasa declarã cã va susţine ultimul sãu concert pe 6 aprilie, motivele sale fiind mişcarea înspre o nouã direcţie, posibil în afara industriei muzicale. Totuşi, continuã sã lucreze cu formatia la un nou single şi pe 9 martie 2005 apare seijya no koushin. În cadrul turneul misery loves company se putea achiziţiona primul DVD al formaţiei care conţinea video clipurile singleurilor seijya no koushin şi this day, this rain.
Formaţiei nu i-a luat mult sa gãseascã un nou bassist, Kazuya (ex-aivi, ex- happysad) şi babysitter) alãturãndu-se trupei în iulie. Se lanseaza mini-albumul 701125+2 pe 8 iulie. Dupã douã concerte în luna august, formaţia se retrage în studioul de înregistrari pentru a pune bazele celui de-al doilea lor album In the direction of sunrise and night light. În luna noiembrie, pe data de 20, 22, 23 si 25, aie cântã precum chitarist de susţinere pentru aki (ex-Laputa). Dupã un turneu coupling de şapte concerte alãturi de formaţia lynch, al doilea album iese pe piaţã la data de 14 decembrie.
deadman au început anul 2006 cu douã concerte în Europa, primele în afara Japoniei. Din pãcate aceste concerte din Frankfurt,Germania şi Trabendo – Franţa - se numãrã printre ultimele lor apariţii. În cadrul concertului de pe 18 martie, înainte de a incepe ultimul lor turneu – endroll in mai – fomaţia anunţã o pauzã a activitaţilor muzicale. Dupã opt zile ştirea apare pe siteul oficial. La 23 mai are loc ultimul concert la Shibuya-AX, alcãtuit din peste 40 de piese. Pe 27 decembrie se lanseazã un DVD în douã versiuni diferite, ce conţine concerte şi materiale din ultimele lor apariţii live.
De atunci nu s-au mai auzit foarte multe despre membrii formaţiei deadman, Mako apãrand ocazional ca model în revista de moda şi lifestyle Gothic Lolita Bible. În 2008 aie devine membru formaţiei the studs, din care fac parte Daisuke ( ex-kagerou) şi caţiva din membrii fostei formaţii Gullet.
În mai 2008 Mako scoate un album foto intitulat buried alive by words ce conţine, pe lângã textele formaţiei deadman şi o serie de fotografii superbe ale lui Mako, o melodie compusã cu Közi (ex-Malice Mizer, ex-Eve of Destiny) numitã buried with the light. Melodia, compusã, scrisã şi cãntatã de Mako, chitara şi bassul fiind a lui Közi, este o bijuterie care nu ar trebui sã lipseascã din orice colecţie.
Rãmâne de sperat cã viitorul va aduce înapoi pe scenã şi restul membrilor talentaţi sau chiar o întoarcere a formaţiei deadman. Pânã atunci însã, fanii se pot bucura de muzica trupei the studs şi vor avea întotdeauna muzica cântatã de deadman pentru a le aminti de grupul uimitor de interpreţi, care a alcãtuit aceastã formaţie fenomenalã.
Numele formaţiei deadman are la bazã douã inţelesuri. O datã închisoarea moralã şi spiritualã a oamenilor din societatea de azi, referindu-se mai ales la sistemul politic inchistat din Japonia, care priveazã libertatea. A douã semnificaţie face referire la condamnatul la moarte, care este capabil sa işi imagineze deja sfarsitul vieţii sale.
Deseori caracterizatã ca fiind o trupã visual kei, formaţia deadman este cunoscutã pentru stilul rock melancolic şi obsedant, melodic dar toteodatã violent. Muzica se poate încadra în aceea tipicã pentru regiunea Nagoya din care ei provin, mai precis ei aparţin orientãrii Nagoya kei. Ca şi autorul textelor, Mako scrie şi cântã despre teme ca depresia, religia, suferinţa emoţionalã, psihologicã şi sinuciderea. În textele sale se poate simţi o spiritualitate profundã, temele rotindu-se deseori în jurul lui Dumnezeu sau Iisus, iertare si milã, pedeapsã şi ispãşire. Mako este singurul care, purtând lentile de contact colorate, pãlãrii enorme, gene false şi mult fard, iese in evidenţã pe lângã ceilalţi membrii îmbrãcaţi relativ normal.
Asumându-şi rolul de maniac lãsat în libertate, Mako merge şi danseazã într-un mod smucit şi spasmatic, ca o marionetã care încearcã sã se elibereze de sforile dar şi de durerile sale interioare. Ceea ce surprinde însã la acest bârbat foarte slab şi de staturã înaltã (întocmai ca o marionetã) este vocea puternicã. Aceastã voce variabilã poate sã parã rãnitã şi retrasã. Deseori Mako îmbinã cântatul sãu cu urlete guturale şi sunete ciudate, fiind capabil sã treacã la fel de uşor înapoi la şuşoteli şi note pline ţinute pe o perioadã îndelungatã de timp. Aceastã combinaţie de muzicã unicã plinã de forţã cu texte emoţionante este ceea ce îi aduce în centrul atenţiei pe bãieţii talentaţi de la deadman.
