the GazettE - DIM

author: Demi

Un album impunator ne este prezentat de cei de la the GazettE.Ultimul aparut, DIM a indreptatit spusele membrilor, si a reusit sa transmita un mesaj intunecat, si firav, dar puternic ca senzatie si destul de profund. Calitatile membrilor au fost scoase in evidenta, vocalistul alternand adesea in modurile de a canta, chitaristii , bassistul si tobosarul utilizand ritmuri, si tehnici noi in interpretare, creind sunete noi, impresionante. Fara doar si poate, DIM e diferit de alte creatii din visual kei. E unic si merita a fi ascultat.


Primul cantec, introducerea,defapt HARUKI, este o piesa in care auzim sunete vagi si intunecate, asemenea ecourilor, si voci de femei indepartate, apoi apar si acordurile firave de chitara. Ritmul este mentinut intr-un mod dur , si inspira teama.lasand impresia ca totul deabia incepe.
Urmeaza , cunoscuta piesa, a carui PV e promovat la moment THE INVISBLE WALL.Aceasta e o piesa destul de complicata, cu momente silentioase, soptite, ce apar brusc, si apoi urmate la fel de brusc de acorduri puternice de chitara. Predomina un ritm neintilnit, ce doar da putere piesei.Ruki ne incanta din nou cu vocea-i profunda, si in acest cantec ea suna mai mult decat melodioasa. Si aievea apar ca sunete secundare, tipetele de neuitat a chitaristului Aoi.
A MOTH UNDER THE SKIN incepe activ cu un ritm , si sunete de chitara, si elemente disco, asemanatoare celor din Silly God Disco. Pe parcursul strofei se pastreaza o melodie simpla, vocea solistului alternand rar, iar refrenul capata o culoare ce te face sa dansezi, apoi baietii au pastrat crema, sunete grele, ritmic egal interpretate, si tipetele mult-cunoscute a solistului.

Pe acest album intilnim si piese din singleurile realizate anterior : Guren (februarie 2008), LEECH( noiembrie 2008), DISTRESS AND COMA(martie 2009).
Astfel, a patra pe lista e LEECH- piesa dinamica, Plina de vitalitate, si energie , a carei muzica transmite usor minia din versuri, in special prin vocea vocalistului. Si lovituri puternice in tobe, si repetate in scurt timp, apoi prin sunete ce creaza o senzatie de miscare circulara. Oricine a ascultat cantecul de pe single, poate sesiza o anumita schimbare de sunet, in special aparenta la inceputul piesei.

NAKIGAHARA e o balada, care parca ar incerca sa ne transmita un val de durere .Vocea lui Ruki, sunetele instrumentelor neaccentuate, si diminuate, aparand mai puternice doar la refren, si in alte scurte momente. Sesizam , inaintea refrenului, o melodie scurta si dulce , tipic japoneza, ceea ce ne duce si mai mult in Tara Soarelui Rasare.Cuvantul Namida! repetat intensiv, nu face decat sa accentueze tristetea, (namida= lacrima), iar de asemenea si cuvinte de despartire ca:sayonara(la revedere). La mijlocul piese , soloul , atent interpretat de bass, lasa o impresie de singuratate, apoi scancetele neintrerupte a solistului, toate acesta nu fac decat sa ne transmita emotiile dureroase , de tristete si suferinta care le traieste orice om.

Erika e un cantecel, de 0:56 minute. Consista in sunete interceptibile, si neclare , dar foarte regulate, respectand un ritm. Din nou, nu face decat impresia unei introduceri.
Astfel , albumul e impartit in cateva parti, cantecelele scurte semnificand un nou inceput a unei noi parti.

HEADACHE MAN e un cantec greu, de remarcat cu un ritm intens si rapid schimbat.Totul merge ca intr-o miscare, mana in mana, vocea cu restul sunetor si loviturile tobelor. Iar tipetele puternice de la mijlocul piesei, si acele acorduri gata sa puna la miscare capurile fanilor, nu fac decat sa mareasca adrenalina. Asta si este de fapt , un cantec plin de adrenalina si miscare.

Guren, cu mici schimbari de sunet, ramane a fi o balada cunoscuta, si cu un subiect dureros si putin discutat in zilele noastre:avortul. Sunetul poarta cu sine acel stil neschimbat , dar totusi vizibil dezvoltat, a trupei. Vocea si alternarile ei in frecventa fac doar sa transmita mesajul cantecului cat mai bine , astfel nimeni nu poate nu fie miscat de acest sunet superb.

SHIKYUU e o noua introducere, la interval de doar 2 cantece. O piesa extreme de dureroasa, cu tipete afundate,dar totodata foarte ascutite si schimbate prin studiou, avand un character electronic, acestea par sa se asemene cu cele a unui copil mic, dar totusi, asemanarea nu poate fi deloc clar, deoarece sunetele sunt extreme de stranii, si e greu sa le asculti ,fara sa schitezi o mimica auzindu-le.

Cu un nou inceput 13stairs e un alt deliciu al albumului. Incepe cu o miscare specifica, a chitarelor, cu ecouri, si clar repetate, creind o senzatie de pustietate, si ceata neagra ce vine sa acopere ochii, iar vocea ce incepe cu un ton, parca taios, e urmat de vocaliza ce se ridica in vid, pierzandu-se in ecouri. Brusc , incep chitarile sa accelereze tempoul, senzatia ramanind una la fel de sinistra. Cantarea lui Ruki poate fi interpretata ca un [RAU], iar tipetele celorlalti membri la un moment dat diversifica melodia, dandu-I o nuanta mai captivanta. Pe parcursul cantecului ne urmaresc acordurile ritmate si dure, si schimbari bruste si caracteristice de ton a vocalistului, de la tipat, la voce specific nazala, pana la vocalize.Aglomerarea de fraze de la final seamana a fi cu un atac verbal,sau cearta, lucru ce face inca si mai agresiv , mesajul acestui cantec.

DISTRESS AND COMA , din nou o piesa lansata anterior,dar destul de recent, e o balada, ce ne relateaza o poveste trista . Caracterul acestui cantec pare sa poarte cu sine nuante albe si bine definite ,cand vine vorba de sunet, acesta raminand a fi tipic GazettE. Ascultand-o surprindem aceeasi emotie despre care ni se vorbeste in versuri , si prin acordurile linistite, dar tot odata puternice a chitarilor, si prin ritmul tobelor ce nu isi schimba consistenta pe parcurs.

O piesa scurta, din nou, KANSHOKU e reprezentata prin note simple , dar bine alese a pianului,si acelasi ritm funebru din toate introducerile de pe album.Doar ca, tin sa mentionez, ca acesta are un caracter de final, ci nu de introducere.Asta hotariti voi.

SHIROKI YUUTSU e poate cea mai deschisa piesa. Ma refer la sunetul usor si cu o nuanta libera in el, aceasta datorita viorilor, sau soptitului atent, si caracter diferit a vocei. Chitarile si viorile par sa aiba un rol egal in piesa, lucru mai nou. Soloul chitarii pare sa confirme caracterul pozitiv si mai usor al cantecului. In ciuda faptului ca piesa suna foarte liber , si deschisa, nicidecum cu tendinta pop, vocea solistului , chiar daca nu mai are acea durere profunda in voce ca inainte, pastreaza o nuanta mai gri, si prezenta viorilor, cat nu ar usura sunetul piesei, dau o nuanta mai melancolica.

IN THE MIDDLE OF THE CHAOS surprinde prin cotitura ritmului chiar de la inceput. Tempoul primelor acorduri , mai lin , e rapid schimbat in unul extrem de activ si arzator. Notele , acordurile, cuvintele sau loviturile sunt toate interpretate cu o usurinta socanta, si intr-un ritm de neoprit. Cu toate acestea, acordurile au in ele ceva specific American,anume acest tip de acorduri sunt des accentuate in muzica Americana, si pentru prima data le intilnim si la the GazettE.

Se pare ca totusi introducerile sau , mai bine zis, cantecelele mici li s-au dat pe plac membrilor. Urmand pe lista MOUROU, care e defapt aceeasi muzicuta de pe pagina oficiala , cu mici retusuri. Aceasta consistand din nou din sunete repetate , si neclare, cu prezenta vocei barbatesti.

Albumul se termina intr-o nuanta metalica, OGRE, o interpetare interesanta a sunetelor, intr-un ritm nedeterminat, unde e prezenta si cantarea in stil rap a solistului, si grohaiturile[nam idée altfel cum se numesc] membrilor pe plan secundar, atunci cand ruki schimba tonul cantecului. In ciuda faptului ca tempoul cantecului e unul foarte interesant si diferit de cele din alte cantece, acesta persista a fi extreme de simplu, chiar daca acordurile dau mereu un sunet plin, si complicat.

Albumul merita ascultat de oricine. Contine balade, contine intunecime, contine ritm si alternari neasteptate, contine un miez plin de emotii, transmise toate prin interpretarea excelenta, prin sunete din cele mai diverse si ,chiar , neobisnuite. the GazettE ne-a surprins placut din nou, si ne-a demonstrat ca are multe de aratat, ca talentul lor nu are sfarsit, si ca showul continua…